Există o dezbatere în curs despre prima operă de ficțiune speculativă bulgară.

Probabil cel mai cunoscut candidat este scriitorul mainstream bulgar Ivan Vazov (1850-1921) cu povestea sa „Ultima zi a secolului XX” (Posledniat den na XX vek, 1899). Este o utopie precis datată, așa cum și-a imaginat-o Vazov: țara este un regat prosper, care ajunge la trei mări – acesta a fost un vis național încă din Evul Mediu, întotdeauna aparent la îndemână, dar niciodată destul de accesibil. Video-telefoanele și un sistem avansat de transport de mare viteză țin țara interconectată. Ficțiunea prezintă, de asemenea, un vehicul zburător personal – Fliegt Weg (literal: cale de zbor/drum, din germană). Vazov rămâne totuși ferm ancorat în vremurile sale, făcând din viitoarea Bulgarie o construcție socială recunoscută, extrapolând și anticipând realitățile politice de astăzi. În apărarea sa, trebuie să subliniem că utopii naționale de același tip sunt comune în alte literaturi ale vremii. Aceasta este probabil primul text bulgar care aparține genului science fiction.

Paternitatea „Veda Slovena: Cântece populare bulgare din epoca preistorică și precreștină” este unul dintre cele mai mari mistere nerezolvate din istoria bulgară sau chiar literatura balcanică. E vorba de o carte în două volume conținând cântece populare publicată în 1874 și 1881 de Stefan Verkovici (1821-1893), un croat din Bosnia.

Conține aproape 24.000 de rânduri, probabil adunate timp de peste un deceniu în regiunea orașului modern Pazargik și munții Rodopi de Vest de Ivan Gologanov (1839-1895), un profesor bulgar, implicat activ în mișcarea de independență.

Poeziile descriu zei păgâni, diferite ființe mitologice și eroi, referindu-se la vremuri dinaintea islamizării și chiar înainte de creștinarea regiunii. Cu toate acestea, istoricii literari se îndoiesc de autenticitatea materialelor – acest corp enorm de cântece iese în evidență, fără legătură cu restul miturilor care au fost înregistrate acolo. În plus, Gologanov – care poate fi adevăratul autor al eposului – cunoștea bine mitologia greacă clasică și avea pregătirea educațională potrivită pentru a pregăti o mistificare la această scară și cu un asemenea subiect. Dacă acesta este cazul, fantasy-ul bulgar a început cu această lucrare voluminoasă.

Un al doilea concurent apropiat este din nou Ivan Vazov – lungul său poem „În regatul zânelor” (V țarstvoto na samodivite „В царството на самодивите“; 1884) este o lucrare fantasy, după standardele moderne. Cu toate acestea, spre deosebire de „Ultima zi…”, poemul este o critică socială puternică a realităților bulgare ale vremii și, din păcate, și a celor de astăzi.

Svetoslav Minkov (1902-1966) a fost un autor de proze fantastice și diabolice din anii 1920.

Cu siguranță a creat horror-ul bulgar. Minkov a fost și co-fondator, împreună cu Vladimir Polianov (1899-1988) al editurii Argus (1922), prima editură din lume specializată exclusiv în publicarea litersturii fantastice și a SF-ului. Este un gigant literar nerecunoscut, scriind în stil grotesc, bogat în afronturi intelectuale sofisticate și debordând de satiră ascuțită. De exemplu, Mimi Trompeeva, protagonista nuvelei sale, „Doamna cu ochi cu raze X”, dobândește viziunea cu raze X și descoperă că „unii oameni, majoritatea din înalta societate, nu au creier în cap”.

Culegerea de povești a lui Minkov „Crizantema albastră” (1922) este prima carte SF bulgară.

În cele din urmă, nu contează cu adevărat dacă SF&F-ul a început cu un deceniu mai devreme sau mai târziu, prin eforturile unuia sau altuia; toți candidații la titlul primei opere și toți autorii de ficțiune speculativă bulgară au contribuit la genul bogat și divers de astăzi.

Rădăcinile SF-ului bulgar pot fi găsite în anii 1920, când Svetoslav Minkov a publicat trei culegeri neobișnuite de povestiri: „Crizantema albastră” (Siniata Hrizantema, 1921), „ Ceasul” (Tșasovnik” (1924) și „Pasărea de foc” (Ognena Ptitza, 1927).

Opera lui Minkov seamănă vizibil cu cea a lui Edgar Allan Poe, H. P. Lovecraft și a expresioniștilor germani din perioada aceea și mai aproape de fantezia „diabolică” a romanticilor germani decât de curentul principal al SF-ului.Un volum în limba engleză a operei lui Minkov este „The Lady with the X-Ray Eyes” (1965, Bulgaria).

Poate că Gheorghi Iliev, autorul romanelor „O-Korse” (1930) și „Rebelii de pe Teut” (Teut se Bountuva 1933), ar trebui privit drept adevăratul părinte fondator al SF-ului bulgar. Aceste două cărți, considerate drept lucrări serioase pentru cititorii serioși, tratează dezastre cosmice la scară mare: moartea soarelui; încetarea rotației planetei noastre.

Promisiunea acestor primi ani nu a fost respectată.

Nu au mai fost publicate texte de SF sau fantastic până la aproximativ zece ani după cel de-al doilea război mondial, când SF-ul bulgar a intrat în cea de a doua etapă.

Pentru a înțelege numeroasele paradoxuri ale editurilor comuniste din Bulgaria anilor 1946-1989 ar trebui să ne amintim că toate editurile și tipografiile erau proprietatea statului totalitar și că erau prost organizate; că a existat o lipsă cronică de hârtie și de utilaje tipografice; și că întregul sistem editorial era sub un puternic control ideologic.

Solul pentru creșterea SF-ului bulgar a fost, așadar, mai puțin fertil – cu siguranță în anii 1950 – și o mare parte a SF-ului publicat în acea perioadă s-a limitat la imitații plictisitoare ale modelului sovietic, care se preocupa de viitorul comunist luminos și fericit și de distrugerea iminentă a tot ceea ce reprezenta capitalismul.

Cărțile acestei perioade sunt „Pământul în curs de distrugere” (Zemiata pred ghibel, 1957) de Țvetan Anghelov, „Racheta nu răspunde” (Raketata ne otgovaria, 1958) de Dimităr Peev, „Gușterul din țara gheții” (Gushterat ot ledovete, 1958) de Petăr Bobev și „ Omul atomic” (Atomniat tșovek, 1958) de Liuben Dilov.

În anii 1960, când vânturile schimbării erau detectabile, a început o a treia perioadă și mai interesantă.

Străpungerea a fost făcută de Gheorghi Markov (1929-1978) cu importantul său roman „Învingătorii de pe Aiax” (Pobeditelite na Aiax, 1960), o poveste spațială despre întâlnirea a trei specii aflate în stadii diferite de dezvoltare culturală. În 1957, a scris un roman, „Noaptea de Caesium”. A se vedea și David St George: pseudonim comun al autorului britanic David Phillips și al inginerului și autorului bulgar Gheorgi Markov, refugiat în Marea Britanie din aproximativ 1971; asasinarea sa la Londra de către securiștii bulgari – afacerea „umbrela bulgărească” – a fost admisă abia în 1990, după căderea guvernului comunist). În satira  „The Right Honorable Chimpanzee (1978), o Anglie în criză alege o maimuță ca prim-ministru.

În 1962, la Sofia a fost fondat primul club SF bulgar, „Prietenii viitorului”.

Cel mai activ scriitor SF bulgar a fost Liuben Dilov (1927-2008), al cărui „Om atomic” (Atomniat tșovek) a fost menționat mai sus.

Lucrările sale ulterioare – adesea satirice – includ „Multele nume ale fricii” (Mnogoto imena na straha”, 1967), „Povara costumului spațial” (Tejesta na skafandra, 1969), „Straniul meu prieten – astronomul” (Moiat stranen priatel – astronomat, 1971), „Drumul lui Icar” (Patiat na Ikar, 1974), despre o astronavă generațională, „A hrăni vulturul” (Da nahraniș orela, 1977) și „Experiment crud” (Jestokiat eksperiment, 1985).

Alți autori îi includ pe Haim Oliver cu „Heliopolis” (1968), Emil Manov cu „Balada Galactică (Galacticeska balada, 1971) și „Călătorie în Uibrobia” (Patuvane do Uibrobia, 1976; acesta din urmă o continuare a „Călătoriilor lui Gulliver” (1726; rev. 1735) de Jonathan Swift), Svetoslav Slavștev, Liubomir Peevski, Pavel Vejinov cu „Bariera” (Barierata, 1977); „Gușterul alb” (Beliat gushter, 1977), „Fluturi albaștri” (Sinite peperudi, 1968), iar Dimităr Peev și Petăr Bobev continuă să publice.

În anii 1980 au apărut mulți alți autori noi de SF, scriind la același nivel – nu unul remarcabil.

Lucrurile au început să pară promițătoare la sfârșitul anilor 1980.

În 1988 a fost lansată prima revistă de specialitate SF, „F.E.P”.; titlul a fost schimbat de atunci în „Fantastika”.

Marea speranță pentru SF bulgară a venit în 1989 odată cu eliminarea interdicției privind înființarea de edituri private.

O nouă editură de SF a fost „Gemini”, a cărei revistă de SF, „Drughi svetove” (Alte Lumi), a început să apară în 1991.

Cea mai activă editură SF/fantasy din Bulgaria este „Orphia”.

Și alți editori intenționează să publice SF, al cărui viitor în Bulgaria pare încrezător.

Fanzine, reviste, almanahuri

„Tera Fantastika” (Тера фантастика) este cel mai vechi fanzin tipărit bulgar care a supraviețuit. A apărut la intervale neregulate – cel mai recent, o dată pe an – din 1999. Makria Nenov (un pseudonim al proeminentului fan și promotor bulgar Iurii Ilkov, născut în 1953) este fondatorul și redactorul șef al acestuia. A câștigat premiul Eurocon 2002 pentru cel mai bun fanzin.

Alte publicații tipărite active astăzi sunt almanahul anual „FantAstika” (ФантАstika, din 2008; Premiul Eurocon 2015 pentru cea mai bună revistă) și „Drakus” (Дракус, din 2012).

Din punct de vedere istoric, două publicații ies în evidență. În primul rând, revista de știință popularizată „Kosmos” (Космос, 1962-1993) a prezentat în mod proeminent texte SF și a promovat genul unui public mai larg.

A doua a fost revista bilunară „FEP” (ФЕП, 1988-1991). A câștigat un premiu Eurocon în 1989 și a ajutat la descoperirea multor tineri scriitori SF bulgari.

Prezentarea ar fi incompletă fără a menționa publicațiile electronice gratuite care au făcut genul mai accesibil. „ShadowDance” (Șadoudans/Шадоуданс) se remarcă prin comunitatea și forumul său activ. Alte webzine proeminente sunt „Citadela” (Țitadelata/Цитаделата) și SciFi.bg. Fiecare dintre aceste trei publicații oferă probabil mai mult material decât oricare dintre revistele noastre tipărite. Există, de asemenea, „O adunare a trubadurilor (Сборище на трубадури) și relativ noua „Fanatastica și viitorul” (Fantastica I bdeșce/Фантастика и бъдеще).

Cluburi și organizații

Singurele cluburi SF active astăzi sunt în capitala Sofia: clubul „Ivan Efremov” (din 1975); iar în orașul Pazargik, clubul „Arkadi și Boris Strugațki” (din 1974) — acestea țin întâlniri săptămânale, organizează concursuri de scris și proiecții de filme; și clubul pentru tinerii adulți „Lights amidst Shadows” din orașul Kazanlâk (din 2003), care este renumit pentru scrisul și ilustrarea propriilor romane colective; anul acesta, au publicat cea de-a optsprezecea carte.

Fostele cluburi sau în cea mai mare parte inactive includ „Terra Fantasia” (Burgas; 1968-1972), „Secolul XXI” (Plovdiv, 1977-1989), „Andromeda” (Varna, 1976-1989), „Fantastika” (Kargeali, din 1997), „Uibrobia” (din 1997), „Earthsea” (Varna, din 2002).

Asociația Scriitorilor și Artiștilor SF&F „Terra Fantazia” (Drujestvo na bălgarskite fantasti Terra Fantazia/Дружество на българските фантасти „Тера Фантазия“) este cea mai activă organizație.

Publică anual almanahul „FantАstika”, menționat mai sus, și fanzinul „Fenternet” („Фентернет“; din 2001; Premiu Eurocon 2003), și înregistrează un podcast dedicate SF-ului bulgar (disponibil pe youtube, podcasturi Google, Spotify și alte platforme din 2016).

Colecția SF „Constelația BG („Съзвездие БГ“) a început în 2018 și primele trei volume au apărut deja. Asociația co-organizează anual un concurs de scriere pentru nuvele cu viziune pozitivă (a nu se confunda cu pozitivistă!) și a organizat două convenții „Fantastival” („Фантастивал“).

O altă organizație foarte activă este „Fundația Biblioteca Umană” (Човешката бибиотека, din 2007). Organizează anual concursuri de scris și publică o serie de cărți umaniste. De asemenea, a tradus ficțiune bulgară (în mare parte speculativă) în engleză și o promovează în străinătate. Membrii fundației sunt implicați în diverse activități de mediu și de conștientizare.

Edituri

Bulgaria are o tradiție de lungă durată în acest sens: în 1922, Svetoslav Minkov și Vladimir Polyanov, doi scriitori diabolici din Sofia, au înființat editura Argus („Аргус“), probabil primul editor de specialitate din lume! A durat doar un an, dar a reușit să lanseze șase cărți, printre care titluri notabile de Hanns Heinz Ewers, Edgar Allan Poe și Jack London. Brandul a fost reînviat de cunoscutul fan și scriitor Emanuel Ikonomov (Емануел Икономов; 1960-) în 1999 și a publicat 48 de cărți — exclusiv de scriitori bulgari! – în următorii nouă ani, înainte de a dispărea din nou. Contribuția ambelor reîncarnări Argus la specificațiile bulgare o depășește pe cea a oricărui alt editor.

Bard este o mare editură mainstream cu o listă lungă de cărți de gen, dar este orientată doar către scriitori străini cunoscuți, care garantează un număr mare de vânzări. Alți editori noti sunt Georgi Bakalov (121 de cărți din seria Galaktika; 1979-1998) și Iztok-Zapad („Изток-Запад“; din 2002).

Evenimente

Convenția națională anuală Bulgacon („Булгакон”) a împlinit 20 de ani în 2020. Are loc de obicei la începutul lunii septembrie și adună de obicei aproximativ 50 de fani din toată țara. Programul include prelegeri, filme, premiere de cărți, premii și o mulțime de discuții.

Cealaltă convenție obișnuită este „Talasamia” („Таласъмия“), organizată de clubul Uibrobia din Stara Zagora. Se ține anual în jurul datei de 24 iunie, ziua de naștere a Sfântului Ioan Botezătorul, coincizând cu o sărbătoare slavă precreștină a fertilităţii. Acest con este mai orientat spre fantezie. Un semn distinctiv al Talasamiei este carnavalul cu masca.

În ultimii ani, s-a ramificat într-o altă manifestare numită „Across Nine Lands” („През девет земи“), care are loc în același sat de lângă Stara Zagora, dar în timpul iernii. Concurenții săi sunt considerabil mai tineri și oferă mai multe evenimente interactive, cum ar fi un joc de rol de două zile, jocuri pe computer în echipă și ateliere de crafting.

Toate aceste activități sunt conduse de fani. Festivalurile profesionale din Bulgaria includ Comiconul și diverse convenții anime/manga/cosplay, care atrag uneori până la douăzeci de mii de vizitatori.

Autori

SF modern are mulți scriitori, poate surprinzător pentru o țară atât de mică.

Wiki bulgară de ficțiune speculativă (http://bgf.zavinagi.org/) listează peste 600 de nume.

Îl vom aminti aici pe Iancio Ciolakov (Янчо Чолаков; 1967-), care provenea dintr-un mediu literar „corespunzător”: a absolvit studiile de literatură la Universitatea din Sofia. Împreună cu Aleksandar Karapancev (Александър Карапанчев; 1951-), se numără printre cei mai de seamă stiliști ai genului, iar lucrările lor sunt încrucișări de post-modernism, suprarealism, literatură gotică și ficțiune mainstream, cu elemente de SF dur.

Elena Pavlova (Елена Павлова; 1974-) scrie mai mult SF „mainstream”, fantezie și groază.

Atanas P. Slavov (Атанас П. Славов; 1947-) și Nikolai Tellalov (Николай Теллалов; 1967-) sunt vizionarii și filozofii dintre scriitorii SF bulgari.

Gheorghi Malinov (Георги Малинов; 1958-) și Ivailo P. Ivanov (Ивайло П. Иванов 1973-) conduc astăzi cyberpunk-ul bulgar.

Velicika Nastradinova (Величка Настрадинова; 1936-) ne-a oferit primul personaj feminin cu drepturi depline — și unul dintre cele mai înțelepte ale noastre 🙂 — în poveștile ei legate despre Marta.

Ne vom permite să adăugăm câteva nume de scriitori care nu sunt printre noi astăzi, dar cărțile lor încă se ridică deasupra câmpului: Pavel Vejinov (Павел Вежинов;1914-1983), Liuben Dilov (Любен Дилов; 1920087)- și Agop Melkonian (Агоп Мелконян; 1949-2006) a făcut din SF un gen respectabil în anii 1960-90. Petar Bobev (1914-1997) a prezentat SF cititorilor adulți.

Nu în ultimul rând, scriitorul și filozoful Ivan Popov (1970-2019) a fost pionier al apariției cyberpunk-ului în Bulgaria.

Artiști grafici bulgari SF&F:

Vasil Ivanov (Васил Иванов; 1909-1975) a fost un precursor al genului. A ilustrat unele dintre primele cărți de SF ale autorilor bulgari și a susținut o expoziție tematică intitulată „Cosmos” la mijlocul anilor 1960. Aleksandar Denkov (Александър Денков; 1925-1972) și Stefan Lefterov (Стефан Лефтеров; 1945-1992) au fost alți pictori prolifici ai fantasticului. Tekla Aleksieva (Текла Алексиева; 1944-) a desenat coperțile cărților din seria Galaktika. Petar Stanimirov (Петър Станимиров; 1952-) este un mare artist de benzi desenate. Multe alte nume merită să fie adăugate: Dimitar Yankov (Димитър Янков; 1947-), Plamen Avramov (Пламен Аврамов; 1951-), Kain Nikolov (Калин Николов; 1956-) și Atanaal Pr. , Katherina Danailova (Катерина Данаилова). Lista poate continua și poate continua.

Deși avem scriitori care lucrează în toate subgenurile – de la SF și istorie alternativă până la fantezie epică nordică și literatura gotică – elementele și temele folclorice fac poveștile noastre unice. Aici, ar trebui să acordăm un strigăt special unui duo de scriitori colaboratori:

Johan Vladimir (pennumele Angelinei Ilieva; 1972-) și Kira Valeri (pennumele lui Ivaylo P. Ivanov, menționat mai sus). Ei valorifică legătura cu folclor și reinterpretează legendele bulgare în contextul SF&F modern. Ar trebui să mai includem și Nikolai Svetlev (Николай Светлев; 1953-), Nikolai Tellalov (al cărui roman „Soarele de neatins”/„Слънце недосегаемо“ prezintă cea mai radicală reinterpretare a mitologiei bulgare de până acum), Ivan оло Gв. în 1971- ), și multe altele.

Dacă doriți să aflați mai multe, vom fi bucuroși să vă trimitem versiunea electronică a ФантАstika: Almanahul de ficțiune speculativă bulgară, care prezintă povestiri și fragmente de romane de două duzini de scriitori traduse în engleză, împreună cu o sută de pagini în limba bulgară. arta fantastica:

https://choveshkata.net/blog/?page_id=8359

Traducere de Cristian Tamaș

© Valentin Ivanov.

Traducerea s-a făcut cu acordul autorului. Îi mulțumim.

Drepturile de autor îi aparțin lui Valentin Ivanov. Textul nu poate fi reprodus partial sau integral decât cu acordul autorului.