de Alec Vîjîianu | 2013, Numărul 7 - Octombrie, Proză
Mergea pe o cărare, fără să îi pese de ce se întîmplă în jurul său. Lîngă el avea un cîine care îl apăra sau îl avertiza. Nu avea un scop anume, nu avea o direcţie anume. În jurul său totul era prăfuit şi fără culoare. Găsise cîinele într-o seară, la marginea drumului...
de Alec Vîjîianu | 2013, Numărul 7 - Octombrie, Proză
De ce mă aflu aici? Cînd am ajuns aici? Ce s-a întîmplat? Camera asta este prea rece, umedă, prea întunecoasă. Lumina nopţii intră doar printr-o singură fereastră… Mă uit în jurul meu şi nu văd nimic. Totul este neclar, totul este murdar. Încerc să mă ridic. Nu...
