de Diana Alzner | 2017, Numărul 17 - Februarie, Proză
Lorena Kalamara n-a dispărut şi din memoria mea. A căzut printre degetele răsfirate ale acestei lumi, dar din sufletul meu, care e o altă lume, nimic n-o va smulge vreodată. Nici nu este nevoie să mai privesc sutele de fotografii pe care i le-am făcut, clipe salvate;...
de Diana Alzner | 2014, Numărul 13 – Decembrie, Proză
Îmi amintesc şi acum de ziua aceea. Eram în vacanţa de vară, după ce luasem examenul de treaptă. Pe-acasă situaţia se prezenta bine, nu mi se mai ţineau predici despre învăţătură sau viitor, despre profesia potrivită şi necesitatea de-a munci susţinut. Mă trezeam...
de Diana Alzner | 2014, Numărul 11 - Iulie, Proză
Tunelul de la capătul lumii – Diana Alzner I . Meda – Vino şi vezi! – Tu ce vezi? întrebă Underson. Vezi ceva sau nu? – Hm…nu ştiu, mormăi Killy. Îşi tot potrivea lentila. De la o vreme îl cam irita. Se spunea că odată cu vârsta e nevoie de mai mult lichid de contact,...
de Diana Alzner | 2013, Numărul 7 - Octombrie, Proză
— Sunt doar invidioşi, asta e tot, cred eu. Nu e răutate pură, numai invidie. Priveam la ceea ce trebuia să fi fost faţa lui şi mi se părea mai umflată decât în trecut. Şi peste Darling trecuse timpul şi acest lucru îmi dădea un oarecare confort. — Dar sunt...
de Diana Alzner | 2013, Proză
Robert reuşi cu greu să ajungă la umbra tufişului pe care şi-l luase ca reper. Genunchiul stâng îl durea al naibii de tare, probabil glonţul îi făcuse rotula aşchii. Scrâşni din dinţi şi se aşeză pe iarba pârlită de soare. Încercă să răsufle adânc, dar aerul fierbinte...
