by Gheorghe-Octavian Roșca | 2016, Numărul 16 – Martie, Proză, românească
Preambul Am călătorit mult timp după ultimul mare eșec avut cu umanitatea. Ne-am hotărât că nu avem sorți de izbândă. Nu vom reuși niciodată să reînviem Fundamentele. Ignotum s-a izolat în Necunoscut să mediteze asupra celor aflate și asupra imposibilității eterne....
by Gheorghe-Octavian Roșca | 2014, Numărul 11 - Iulie, Proză
Rugăciune – Gheorghe-Octavian Roșca Iată-i! Stând faţă în faţă în mijlocul deşertului. Pentru unul deşertul e plin cu gheaţă, pentru altul cu nisip. – Iată-ne, spuse el. Acum, la sfârşit. Ţinea îndreptat către ea un pistol negru. La fel de negru ca şi...
