Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă, Vegetal, după o idee de Marian Truţă, prefaţă de Cătălin Badea-Gheracostea, Editura Nemira, Bucureşti, 2014, 248 pagini
În „Vegetal”, romanul autorului bicefal Dănuţ Ungureanu – Marian Truţă (sau, variantă mai ritmată, Truţă Ungureanu), un familiar al SF-ului românesc va observa imediat omagiul nostalgic strecurat la adresa genului. În primul rând, tradiţia romanelor scrise în doi are o tradiţie aproape legendară în România. Primul roman SF publicat în comunism, Drum printre aştri, era cosemnat de Radu Nor şi I.M. Ştefan. Iar textele cu autor dublu au fost foarte frecvente în anii 50-60 ai Colecţiei „Povestiri Ştiinţifico-Fantastice”. Un alt cuplu care a scris istoria literaturii ştiinţifico-fantastice de la noi, debutând în aceeaşi epocă de aur a genului, a fost format din Romulus Bărbulescu şi George Anania. Ce-i drept, în ultimele decenii nu-mi prea amintesc texte româneşti cu mai mult de o semnătură; tocmai de aceea resurecţia unei astfel de colaborări are caracterul unui omagiu.
În al doilea rând, în decorul rural şi în tematica „agricolă” a romanului poate fi citit un omagiu similar adus aceloraşi ani 50-60 ai literaturii realist-socialiste care combinaseră atât de caracteristic predilecţia pentru însămânţarea pământurilor desţelenite cu predilecţia pentru însămânţarea stelelor cu „cele mai avansate idealuri ale omenirii”. Cei doi autori, născuţi în preajma anului 1960, nu vor fi scăpat necontaminaţi de o asemenea literatură familiară atât lecturilor recomandate din comunism, cât şi lecturilor inerente unor fani SF.
Cine împărtăşeşte acest background cultural şi mai ales emoţional (căruia i-ar putea fi adăugate experienţe agricole nu tocmai curente astăzi în mediul urban, precum culesul porumbului) presupun că se va bucura de Vegetal într-un mod mai complex; dar el nu-i deloc necesar, cartea putând fi citită foarte bine şi fără.
Pe scurt, ideea SF a volumului ţine de repertoriul distopiei ecologice: plantele au dobândit o inteligenţă colectivă mobilizată agresiv împotriva umanităţii. „Umanitate” e un cuvânt mare, căci în Vegetal nu vedem, cu o singură excepţie, decât o comunitate rurală post-tehnologică, precarizată şi rispită, care luptă împotriva porumbului care izbucneşte din pământ tăind letal carnea şi a turtelor de floarea soarelui care-şi scuipă ucigaş seminţele. În această lume un tractorist joacă din nou rolul, ca în vremurile bune ale realismului socialist, de erou civilizator, care luptă împotriva vegetaţiei distructive şi îndeplineşte sarcina de comunicator-poştaş între communităţile supravieţuitoare; iar iniţiale S.M.T. (în traducere, Stațiune de Mașini și Tractoare) sună ca o trâmbiţă pe câmpul de luptă.
La nivelul conceptului există un oarecare raport cu Solaris-ul lui Stanislaw Lem, după cum unele tuşe horror ar putea fi apropiate de Stephen King. Dar inteligenţa autorilor – şi cartea pe care-şi câştigă romanul – stă în a specula conceptul distopiei lor din perspectiva unui copil care se maturizează. Frica de obscurităţile vegetale şi de lamele porumbului sunt spaime fundamental infantile: este cât se poate de logic ca ochiul eroului ce le observă – fie şi în forma amplificat-apocaliptică din roman – să aparţină unui copil. Fiind basmul plin de oroare al unei iniţieri, al unui ritual de trecere, Vegetal e însă mai mult de atât. O altă decizie inteligentă a autorilor stă în alegerea unei ambiguităţi structurale care împiedică romanul să fie „doar” un coşmar ecologic, sau „doar” un vis în miezul verii, sau „doar” aiureala unui copil schizofrenic. Tocmai această ambiguitate conferă poate sentimentul uneori sfâşietor de tristeţe într-o carte altfel programată să trezească nostalgie. Cei doi autori s-au armonizat impecabil. Presupun totuşi că, în mare Dănuţ Ungureanu a scris prima parte, iar Marian Truţă pe a doua. Mă bazez pe oltenismele care sună foarte autentic şi pe umorul ceva mai pronunţat – Ungureanu e din Calafat şi, printre altele, a scris pentru grupul Vouă.
Recenzia a fost publicată în blogul revistei Cultura : http://revistacultura.ro/blog/2014/06/danut-ungureanu-marian-truta-vegetal/#more-3893
Textul a fost republicat în revista Fantastica cu acordul lui Mihai Iovănel. Îi mulțumim.
