„Am sentimentul că poporul finlandez este cumva un hibrid emoţional între suedezi (aseptici, civilizaţi, foarte occidentali, încrezători în raţiune, hiperdemocratici, avînd întotdeauna pregătit un comitet pentru a decide asupra tuturor chestiunilor) şi ruşi (imprevizibili, aproape de fondul primar al naturii, băutori de temut, melancolici, cam barbari, încrezîndu-se numai în masculii alfa ai societăţii, retragîndu-se în misticismul propriilor lor minţi). Nu ştiu de fapt cum influenţează asta literatura noastră, dar îmi este clar că în proza finlandeză dihotomia natură/civilizaţie pare să joace un rol important precum traumele războiului şi o mare simpatie pentru rataţii de tot felul. Recomand tuturor celor care doresc să înţeleagă mentalitatea finlandeză să citească Dedalus Book of Finnish Fantasy, antologie coordonată de a dumneavoastră cu adevărat…” – Johanna Sinisalo
Johanna Sinisalo este cea mai cunoscută autoare finlandeză de SF&F din lume (desigur, alături de Hannu Rajaniemi). Cariera ei a început exploziv prin cîştigarea în anul 2000 a Premiului Finlandia decernat primului ei roman, „Ennen päivänlaskua ei voi” tradus în engleză cu titlul „Not before sundown”.
Pasi Karppanen: De ce scrii ?
Johanna Sinisalo: S-a întîmplat să fiu convinsă că scrisul este pentru mine o experienţă cathartică, o permanentă nevoie şi o permanentă satisfacţie. De cînd am absolvit facultatea mi-am cîştigat existenţa cu diverse feluri de tehnică narativă. Pur şi simplu cred că este ceea ce mi se potriveşte cel mai bine şi din fericire datorită reacţiilor pe care sînt onorată să le primesc se pare că audienţa mea are aceeaşi opinie.
Pasi Karppanen: De ce scrii ficţiune speculativă ? Ce altceva scrii ?
Johanna Sinisalo: Ficţiunea speculativă este doar un instrument şi nu un ţel în sine. Este un instrument pentru insolitare, pentru relevarea alienării şi care permite înfăţişarea lumii moderne dintr-o perspectivă diferită şi neobişnuită. N-am nimic împotriva realismului, dar nu e felul meu de a scrie. Cealaltă latură a mea este faptul că sînt scenaristă, scriu şi texte pentru benzi desenate şi eseuri, recenzii, articole şi tot felul de asemenea chestii.
Pasi Karppanen: Menţionează, te rog, o carte (mai multe dacă preferi) care te-a influenţat ca scriitor. În ce mod te-a influenţat?
Johanna Sinisalo: Cînd eram copil poveştile despre moomini ale lui Tove Jansson m-au vrăjit profund. Au totul în ele: o lume de basm cu personaje tridimensionale, aventuri dezlănţuite îmbinate cu o blîndă satiră socială şi în fiecare volum al seriei e descrisă o societate aflată într-o gravă criză care scoate la iveală ce e mai bun dar şi ce e mai rău din personaje. Cum poţi interpreta acest concept ? Mai tîrziu, mi-au plăcut teribil de mult cărţile lui Michel Tournier, fabuloase rescrieri şi reinterpretări ale unor mituri binecunoscute (de exemplu cel al bunului sălbatic, „Vineri” cum îl numea Defoe) şi nu mă pot împiedica s-o menţionez pe Jane Austen şi remarcabilele ei comedii sociale. Şi desigur operele timpurii ale lui John Varley, pline de întrebări asupra sexului şi genului, au fost pentru mine o mare experienţă dacă nu o influenţă. A fost odată cînd l-am admirat foarte mult pe Ray Bradbury şi stilul său baroc şi îmi plac unele din povestirile lui Connie Willis (în special acelea publicate în culegerea „Impossible Things”) care sînt exact aşa cum aş scrie şi eu – viaţa de zi cu zi văzută cu duioşie şi blîndeţe, tridimensional, mixată măiestru cu magic şi inexplicabil.
Pasi Karppanen: Ce părere ai despre SF&F –ul finlandez ? Ce fel de SF&F îţi place să citeşti ? Exemplifică, te rog, cu o povestire SF&F finlandeză care ţi-a plăcut în mod special ?
Johanna Sinisalo: SF&F –ul finlandez s-a dezvoltat într-un ritm uluitor. Cu multă dragoste am văzut destui autori care şi-au urmat drumul neîncercînd să imite modul anglo-saxon de a scrie. Se pare că folclorul finlandez a trecut printr-o un fel de renaştere în ultimii ani ca sursă de inspiraţie şi cred că asta e foarte bine. Avem o asemenea tradiţie bogată a mitologiei încît nu trebuie să ne maimuţărim scriind saga pseudo-medievale post-tolkieniste. Avem autori cu voce distinctă încît originalitatea lor trebuie să le fie recunocută: Boris Hurtta, Pasi Jääskeläinen, Sari Peltoniemi, ca să menţionez doar cîţiva. Şi bineînţeles avem o puternică tînără generaţie care se face remarcată. Sînt atît de multe povestiri bune publicate pe care le-am citit recent încît nu vreau să le numesc doar pe unele.
Pasi Karppanen: Ai dat vreodată peste un frate sau o soră într-ale literaturii ? A existat sau există vreun scriitor a cărei proză ţi s-a părut întrucîtva familiară şi pare să semene cu stilul tău ?
Johanna Sinisalo: Cred că prin răspunsul dat la întrebarea a treia m-am explicat parţial. Dar ca să fiu sinceră nu am întîlnit niciodată peste un scriitor pe care să-l simt ca pe doppelgänger¹-ul meu literar. La unii autori admir şi invidiez utilizarea limbajului. La alţii, modul în care concep o intrigă ingenioasă. Şi la o altă categorie, plauzabilitatea şi logica lumii create. Şi în sfîrşit, ideile SF&F care copleşesc mintea. Sau caracterizarea tridimensională. De obicei, din nefericire toţi aceşti factori nu congregă în opera unui singur autor. Scriitorul pe care-l admir poate cel mai mult este Vladimir Nabokov, un maestru în toate sensurile dar care a creat şi un mare roman de ficţiune speculativă, „Ada”².
Pasi Karppanen: Care crezi că sînt părţile tale forte ca scriitor ? Şi ce slăbiciuni crezi că ai ?
Johanna Sinisalo : Asta ar trebui să-i întrebi pe cititorii mei. Îmi pare rău.
Pasi Karppanen: Ce scrii acum şi ce planuri de viitor ai ?
Johanna Sinisalo: Cizelez un nou roman care se numeşte „Lasisilmä” (Ochiul de sticlă) a cărei acţiune are loc în cadrul unei echipe de scenarişti care lucrează pentru definitivarea unui serial TV. E un fel de thriller psihologic cu tonalităţi mistice. Pe lîngă asta, îmi încerc aripile în scenariul de film şi mai sînt şi textele de benzi desenate şi tot aşa.
Pasi Karppanen: Care este cea mai semnificativă lecţie pe care ai învăţat-o ca scriitor sau care sînt concluziile tale în privinţa scrisului ?
Johanna Sinisalo: Trebuie să fii autentic cu tine însuţi. Nu pune pe hîrtie decît ceva pe care l-ai citi tu însuţi cu plăcere şi interes. Nu te gîndi niciodată la audienţă, la editor, la prieteni sau doamne fereşte, la critică. Cînd am scris „Ennen päivänlaskua ei voi” (Nu înainte de apus/Not before sundown/Troll – A love story) eram convinsă că este o carte total finlandeză, absolut legată de tradiţia finlandeză, aproape necitibilă în alte limbi. Poate, acum mă gîndesc, eram subjugată de atmosfera romanului pentru că acesta a fost tradus în zece limbi şi nu se întrevede încetarea tălmăcirilor. Aşa că : fii original, fii tu însuţi, ai curajul să-ţi placă scrisul tău – în jungla urbană e singurul lucru pe care-l ai. Tu eşti tu, eşti diferit, eşti unic, eşti exotic şi asta e singurul tău as din mînecă.
Pasi Karppanen: Dacă ai avea şansa să călătoreşti în timp şi spaţiu unde ai vrea să mergi ? De ce ?
Johanna Sinisalo : Pe Marte unde terraformarea se află în plină desfăşurare iar planeta e ceva între Vestul sălbatic şi visul umed al unui mîntuitor relocat.
Pasi Karppanen: Dacă ai putea să te întîlneşti cu vreun personaj literar, care ar fi acesta ? Şi de ce ?
Johanna Sinisalo: Cu Elizabeth Bennett din „Mîndrie şi prejudecată” de Jane Austen, bineînţeles. Ar fi foarte interesant să schimbăm observaţii despre societăţi falocratice din secole diferite. Elizabeth este o observatoare deosebit analitică şi ar putea dialoga cu orice călător temporal indiferent de timpul din care provine.
¹ doppelgänger = dublul unei persoane
² „Ada” de Vladimir Nabokov = „Ada sau ardoarea. O cronică de familie”, traducere de Horia Florian Popescu, editura Polirom, 2008
© Pasi Karppanen & Johanna Sinisalo
Traducere de Cristian Tamaş.
Interviul a fost tradus şi publicat cu acordul lui Pasi Karppanen şi al Johannei Sinisalo. Le mulţumim.
Versiunea în limba engleză a interviului a fost publicată în revista SF finlandeză Cosmos Pen for Writers of Science Fiction and Fantasy nr.2/06, Finnish Science Fiction Writers Association: http://kosmoskyna.net/Arkisto/2006/2006-02/Cosmos_Pen_2006-02_web.pdf
